Whitman începe cu un strigăt de independență: „Eu mă sărbătoresc pe mine, și mă cânt pe mine.” Eul liric nu este arogant, ci conștient de unicitatea sa. Fiecare ființă umană este un microcosmos care merită să fie explorat și celebrat.
Pentru elevul sau studentul român care scrie un comentariu literar la această operă, cheia de interpretare rămâne aceasta: